“Prim-rabinul Ernst Neumann - un om la loc de cinste"

 Longevitatea, multiculturalismul si elocinta sunt, toate la un loc, elogiate în aceste zile prin festivitătile închinate prim-rabinului Timisoarei, care si-a dedicat existenta slujirii acestui oras, nu doar comunitătii evreiesti pe care o reprezintă. Urându-i „La multi ani!", personalităti din Timisoara, din tară si din străinătate se vor întâlni duminică, 12 mai, pentru a-l omagia.

Repere biografice
Ernst Neumann s-a născut la 12 ianuarie 1917 în comuna Ceica, judetul Bihor. A urmat Liceul greco-catolic din Beius, apoi Universitatea de Stiinte „Pazmany Peter" din Budapesta -Facultatea de Filosofie si, simultan, Institutul Seminarului Superior Rabinic „Orszagos Rabbikepzo Intezet Bugapest". A obtinut doctoratul în filosofie. La 1 aprilie 1941 a ocupat postul de rabin la Sinagoga din Fabric, Timisoara.
La 1 septembrie 1949 a dobândit, prin alegeri, titlul de prim-rabin al Timisoarei. Îndelungata slujire în acest oras a fost distinsă, în 2000, prin acordarea titlului de „cetătean de onoare".
Aniversarea prim-rabinului Ernst Neumann din acest an, la care vor fi celebrate împlinirea a 85 de ani de viată si a 61 de ani de activitate rabinică, va fi marcată printr-o ceremonie specială la Templul din Bd. Iuliu Maniu nr. 55, duminică, 12 mai, începând cu ora 16. Sunt asteptate personalităti din tară si din străinătate precum si conducerea Federatiei Comunitătilor Evreiesti. Prietenia profundă dintre cel mai înalt ierarh mozaic din acest spatiu si ierarhii crestini – la întronizarea cărora a asistat si alături de care a participat la nenumărate slujbe ecumenice – va fi dovedită prin faptul că la ceremonia din Templu va cânta corul Facultătii de Teologie din Timisoara, în limbile română si ebraică.

Timisoara îsi poate dovedi, fără dificultate, spiritul deschis si standardele înalte în relatia cu cetătenii săi prin mozaicul etnic si confesional pe care îl prezintă, chiar si după valuri mari de migratie care au „drenat" România ultimilor cincizeci de ani, care au dus la plecarea nemtilor si evreilor. Reprezentantii diferitelor etnii nu ocupă câtusi de putin un loc periferic. În „cercul înteleptilor orasului" – cum spune scriitorul Cornel Ungureanu - se asază laolaltă românii, germanii, maghiarii, sârbii, evreii, slovacii, toti cei care si-au găsit în Banat un rost si o viată. De aceea, aniversarea a 85 de ani de viată si 61 de ani de activitate rabinică, în comunitatea evreiască, este un eveniment ce depăseste granitele unei singure comunităti. În centrul atentiei, una dintre cele mai proeminente personalităti ale orasului: prim-rabinul Ernst Neumann, care si-a legat viata de cea a Timisoarei.
„Micul valah"
„La scoală mi se spunea kicsit olah - micul valah" - îsi aminteste prim-rabinul Timisoarei de astăzi. Venea de la Ceica, o localitate transilvană mică, unde bunicii purtaseră opinci. Liceul greco-catolic din Beius era, alături de cele din Blaj si Bistrita, unul din liceele ardelene care mentinuse treaz spiritul românismului si se mândrea cu faptul că a dat multi patrioti si scriitori români. Inspector scolar era episcopul Valeriu Frentiu Traian. Calitatea exceptională a instructiei, dar si austeritatea programului, i-au deschis lui Ernst Neumann portile universitătilor. Între Cluj si Budapesta a ales cea de a doua variantă. Era la studii când... a venit Diktatul. Granita a căzut pe alte tipare decât cele pe care le stiuse. „Tremuram să nu ajungă la Beius. Dar n-a fost asa" - rememorează dl Neumann. Din fericire... Desi urmările Diktatului au fost dramatice pentru toti cei ce s-au găsit între noile hotare.
Limanul cu numele „Timisoara"
La vremea când tânărul Ernst Neumann termina facultatea si îsi căuta un rost la Timisoara, orasul avea 12 000 de evrei, dintr-o populatie totală de 80 000. Industria, comertul, presa erau în mare parte dezvoltate de familii evreiesti. Templele erau puternic populate. Chiar si cu Garda de Fier la putere, cu tăblitele ce semnalizau afacerile evreiesti si opreau de la bară, spre pildă, avocatii „nearieni", evreii din Timisoara au fost scutiti de rusinea stelei galbene pe vesminte. Si, în orice caz, n-au avut a cunoaste drama deportării. Asta cu toate că lagărele de muncă au fost populate cu evrei. Ernst Neumann, spre pildă, a prestat două săptămâni de „muncă obstească" într-o asemenea unitate tip lagăr, în zona Olteniei. Dovada cea mai limpede este că la sfârsitul celui de-al doilea război mondial populatia evreiască număra tot atâtia membri câti avea la început. Desi n-a fost tocmai usor, Ernst Neumann a reusit să obtină un post la sinagoga din Fabric, având, în completare, obligatia să predea câte opt ore pe săptămână la Liceul Evreiesc. Scoala s-a desfiintat prin '48-'49, ca multe alte scoli ale minoritătilor. Dar la acea vreme deja fuseseră alegeri generale în comunitatea evreiască, iar Ernst Neumann a dobândit titulatura de prim-rabin. Ce ar mai fi demn de consemnat în perioada respectivă? Activitatea gazetărească a prim-rabinului. Sub pseudonimul „Năuneanu" scria la „Lupta patriotică" – periodic al Uniunii Patriotilor (din care făcea parte, printre altii, George Călinescu). Semna pagina externă, comentarii, opinii despre evolutia lumii si despre necesitatea modernizării postbelice. Lumea era în convalescentă. Toată suflarea omenească trebuia să-si găsească resursele pentru a renaste. Periodicul s-a transformat în cotidianul „Banatul" si si-a văzut de drum. Prim-rabinul, însă, căsătorit, la scurt timp – cu un copil, a lăsat de-o parte presa, desi activitatea publicistică i-a fost aproape de suflet. Singurul regret este că, într-un fel, elanul si entuziasmul victoriei împotriva fascismului au netezit drumul instaurării dictaturii comuniste, si nu democratiei de tip occidental, în care s-a crezut cu atâta tărie imediat după război.
Un spirit ecumenic
Cine va încerca să scrie biografia lui Ernst Neumann nu va avea o sarcină usoară. Pentru aniversarea din acest an, Victor Neumann pregăteste o carte omagială. Revista „Realitatea evreiască" de asemenea îi va dedica o editie specială. Doar că prim-rabinul Timisoarei nu si-a scris memoriile si nu si-a păstrat predicile. „Am trăit mai mult clipa. N-am eterni-zat-o" - mărturiseste Ernst Neumann, unul dintre cei mai buni oratori ai acestui spatiu. N-a scris, în schimb s-au păstrat discursurile sale memorabile spre pildă la întronizarea lui Nicolae Corneanu ca mitropolit al Banatului sau la desemnarea lui Teoctist ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. De altfel, de înaltul ierarh ortodox de la Timisoara îl leagă o trainică prietenie. „Nu e vorba despre relatii protocolare, ci chiar despre o prietenie autentică. O asemenea relatie nu se face de pe o zi pe alta" – spune Ernst Neumann. Or, proba acestei prietenii a trecut bine de o jumătate de secol...
La această oră, prim-rabinul Timisoarei păstoreste o comunitate extrem de restrânsă. Evreii au plecat în etape către Tara Sfântă, visată, cântată, udată cu lacrimile a aproape două mii de ani de pribegie. Prim-rabinul a vizitat de zece ori Israelul si a asistat la plecarea zecilor de mii de evrei spre acel tărâm al făgăduintei. Dar si-a considerat misiunea legată de Timisoara, de locurile unde încă mai sunt evrei, desi în atâtea alte localităti românesti viata comunitară evreiască s-a stins. Aici e iubit, e pretuit, e celebrat. Asa cum se va întâmpla în această duminică, moment pe care îl asteaptă cu firească emotie.

La aniversare....
Oameni proeminenti ai zilelor noastre i-au dedicat, deja, prim-rabinului Ernst Neumann gânduri calde, la aniversare. Scriitorul Mircea Serbănescu, spre pildă, îsi aduce aminte de vremurile când „eram foarte tineri si făceam gazetărie la Timisoara, într-un elan de care astăzi ne poate fi numai dor". Profesorul Francisc Schneider, membru titular al Academiei de Stiinte Medicale, găseste că în urmă cu 58 de ani Ernst Neumann, ce îi era profesor si diriginte la Liceul Israelit, era „o persoană uluitoare, cu vorbire hipnotizantă". Scriitorul Cornel Ungureanu l-ar dori pe prim-rabin în-tr-un „cerc de întelepti ai orasului", alături de Nicolae Corneanu, Anavi Ádám, Mircea Serbănescu. Directorul Directiei Judetene pentru Cultură, Culte si Patrimoniu, scriitorul Ion Marin Almăjan, vede în Excelenta Sa, Ernst Neumann, un om care „a stiut, cu întelepciune, nu doar să conducă pe cei pe care-i păstorea, ci si să-i ferească de vicisitudinile vremurilor". Ovidiu Grivu, presedintele Asociatiei Culturale de Prietenie România-Israel, consideră că sărbătoritul este „un monument de eruditie". În sfârsit, ÎPS Nicolae, mitropolitul Banatului, rememorează cu duiosie mai bine de o jumătate de secol de prietenie.”

de Mariana Cernicova (Agenda) Nr. 19/11 mai  2002