Scurt istoric                                           English     Francais

Prezenta primilor evrei pe teritoriul actualei Romanii este semnalata inca din perioada Daciei romane, acest lucru datorindu-se incadrarii unor evrei in legiunile romane si trupele auxiliare. Exista indicii arheologice ca, odata cu aceste unitati, au venit si unii meseriasi. Primele documente scrise privitoare la evreii din Transilvania dateaza din timpul regilor Ladislau I si Coloman (secolele XI si XII) si sint in general ostile evreilor. Bela al IV-lea a adoptat in 1251 masuri de relativa reabilitare a comunitatii evreiesti, ceea ce i-a stimulat pe evrei sa se aseze in Ungaria (incluzind si Transilvania).

Primele cazuri de persecutie a evreilor se consemneaza incepind din secolul al XVI-lea. Mihai Viteazul, care in 1593 a devenit domn al Tarii Romanesti cu sprijinul Portii otomane, a primit sumele uriase necesare campaniilor sale de la grecii, evreii si turcii din Constantinopol. Dupa urcarea pe tron, i-a convocat pe creditori si i-a ucis pina la ultimul. La 11 august 1601 a intrat in Cluj, impreuna cu generalul Basta, si i-a ucis pe evreii si anabaptistii gasiti acolo, incendiind si orasul. Evreii au avut de suferit si din partea princepelui Sigismund Bathori, care a considerat ca ei s-au alaturat lui Mihai Viteazul.
In Transilvania secolului al XVII-lea, puternic influentata de spiritul Reformei, principele Gabriel Bethlen (1613-1629) a chemat negustori evrei din Imperiul Otoman pentru a dezvolta comertul. Mai tirziu, dupa integrarea Transilvaniei in Imperiul Habsburgic (1691), evreii ardeleni si-au extins relatiile comerciale spre Apus. Imparatii Austriei nu-i favorizau pe comerciantii evrei, astfel ca din 1700 li s-a interzis locuirea in apropierea oraselor miniere. Din 1736, evreii nu mai aveau dreptul sa faca importuri din Germania sau Polonia. Statutul orasenesc al localitatii Alba Iulia a dispus in 1741 ca evreii sa aiba drept de locuire in oras numai ca "jeleri", fara drept de cetatenie. Viata evreilor obisnuiti nu era intotdeauna in siguranta: au avut loc crime in Marghita, Muntii Ciucului, Maramures. Parlamentul ungar din 1867 a adoptat proiectul baronului Jozsef Eotvos, dupa care locuitorii israeliti ai tarii sint egal indreptatiti cu locuitorii crestini sa isi exercite drepturile civile si politice. In 1895 religia iudaica a devenit egala in drepturi cu celelalte confesiuni.
Marturii despre organizarea primelor comunitati evreiesti in Tara Romaneasca se intilnesc in numeroase documente, cronici, note de calatorie, incepind din secolul al XVII-lea. Ca urmare a persecutiilor declansate in acea vreme in unele tari occidentale (Spania si Portugalia indeosebi), se intensifica stabilirea in Imperiul Otoman si ulterior in Tarile Romane a unor imigranti evrei (majoritatea de rit sefard), initial chemati pentru a popula sau repopula tirguri, pentru a dezvolta comertul. Aparitia primilor evrei in Moldova constituie un fapt legat de rascoala cazacilor zaporojeni din anul 1648. Edicte, hrisoave si alte acte oficiale emise de autoritati de stat romanesti au permis organizarea primelor comunitati mozaice, dar si libertatea de practicare a credintei si preceptelor religioase, recunoasterea tribunalelor rabinice, crearea unor institutii specifice de invatamint, binefacere si sanatate. Visteria, interesata sa incaseze bir de la evrei, ii trateaza in scopuri fiscale ca pe o breasla inca din timpul domniei lui Constantin Brincoveanu. In Moldova, in temeiul unei hotariri luate de Inalta Poarta, la 1719 ia fiinta Hahambasia - adica functia de rabin-sef al Moldovei. Ocupatia ruseasca a Tarilor Romane din 1806-1812 a favorizat de asemenea patrunderea unui mare numar de evrei, sositi indeosebi ca furnizori ai armatei. In anii urmatori, vin tot mai multi evrei, care incearca astfel sa scape de persecutiile imperiului tarist si din Polonia.
Prin Tratatul de la Berlin, semnat la 28 iulie 1878 de catre Marile Puteri, guvernul de la Bucurest era obligat sa modifice articolul 7 al Constitutiei in sensul de a acorda cetatenie si deci drepturi politice si civile tuturor evreilor din Romania. Totusi, emancipare politica a evreilor devine efectiva odata cu desavirsirea statului national unitar roman la 1918, garantarea drepturilor minoritatilor prin Constitutia din 1923 conducind la unificarea comunitatilor evreiesti din Vechiul Regat sub denumirea de Federatia Uniunilor de Comunitati Evreiesti (1928). Constitutia din 1923 acorda drepturi cetatenesti si politice pina la instaurarea regimului Goga-Cuza (28 decembrie 1937).

Sub regimul totalitar din Romania anilor 1940-1944 sau din Ardealul ocupat de Ungaria horthista, a avut loc jefuirea proprietatilor evreiesti si deportarea unora din ei in Transnistria. Inceputul razboiului impotriva Uniunii Sovietice a marcat o trecere la actiuni mult mai brutale. Au avut loc o serie de pogroame (Iasi, cu circa 4000 de morti, altele pe teritoriul Basarabiei si Bucovinei).
Evreii din Bucovina si Basarabia - 185 de mii - au fost dusi in lagarele de exterminare din Transnistria. Chiar daca opiniile istoricilor nu concorda intotdeauna, se estimeaza ca pina in mai 1942, aproximativ doua treimi dintre acestia au fost omoriti. In toamna anului 1942, cind terenul era pregatit deja pentru deportarea evreilor din Romania in Polonia, guvernul roman si-a schimbat brusc pozitia, renuntind la aceasta masura. Treptat, au fost desfiintate si lagarele din Transnistria.
La 19 martie 1944, Ungaria a fost ocupata de trupele germane. Noul guvern a acceptat aplicarea "solutiei finale" si, intr-un timp deosebit de scurt, evreii au fost dusi fortat in ghetouri (existau centre in Oradea, Sighet, Cluj, Baia Mare, Tirgu-Mures, Dej), trecind rapid la deportari (peste 150.000 de evrei au fost deportati din Transilvania de Nord). Trist este faptul ca romanii i-au persecutat pe evreii din Transilvania pe motiv ca sint "unguri", iar maghiarii i-au acuzat ca sint "romani".